Doctorul Popescu s-a culcat cu una dintre pacientele lui și se simțea vinovat de multă vreme. Oricât de mult a încercat să uite această întâmplare, nu reușea. Era mereu copleșit de sentimentul de vină și de trădare a jurământului profesional. Din când în când auzea acea voce calmă, din interiorul lui, care-i spunea: „Nu te mai stresa; nu ești primul medic care s-a culcat cu o pacientă și nu vei fi nici ultimul. Și ești burlac. Așa că asta e…”
Dar, invariabil, o altă voce îl readucea la realitate: „Popescule, nu uita că ești medic veterinar…”