Ion zace la spital pus în ghips din creştet pân-n tălpi. Vine Gligore la el în vizită şi se minunează:
-Tulai, Ioane, da cum ai ajuns aşe dă rău?!
-N-apăi io păşteam oile pă un deal ş-am dat de-o bortă mare. M-am dus la gura ei ş-am hăulit: Uuuuu! Şâ din bortă mi-o răspuns careva:Uuuuu! Da eu nu m-am lăsat şâ i-am răspuns: Uuuuu! Şâ el mie: Uuuuu...
-Şâ??!!!
-Ş-o vinit trinu.

Întorcându-se de la coasă, Păvale îl vede pe Văsălie, cu un cercel în ureche, plimbându-se fudul pe uliţă.
-Tulai Doamne, mă Văsâi, da de când porţ tu cercel în ureche?!
-D-apoi dă cân l-o găsât Măria-n patu nost!

Se întâlnesc pe drum doi ardeleni. Unul ducea o vacă de lanţ.
-No, doară un' te duci cu vaca? întreabă unul.
-Apăi o duc la doftoru' veterinar.
-D'apăi ce-o păţât? O luat o peatră între unghii?
-Nuuu!
-O muşcat-o vun guzgan?
-Nuuu!
-No, atuncea de ce-o duci la veterinar?!
-Apăi dacă-i a lui...

Văsălie strigă de la casa lui de pe un deal către casa lui Păvale, aflată pe celălalt deal:
- Măăă şogore, ce-ai dat tu la vacă cân o fo beteagă?!
- Gază pentru lambă, măăă!
 Trece o săptămână.
- Măăă, şogore, măăăă!
- Ce-i măăă?!
- Da-poi ce-ai zâs tu că-i dat la vacă cân o fo beteagă?!
- Gază pentru lambă, măăi!
- No vez că vaca me o murit măăă!
- Ş-a me, măăă!

Într-un compartiment de tren, un oltean şi-un ardelean. La un moment dat, ardeleanul scoate o litră de pălincă, slană, ceapă, pită, sfarmă ceapa şi începe să mănânce, trăgând din când în când câte-o gură de palincă. Olteanului i se face poftă, se foieşte pe banchetă şi nu ştie cum să intre-n vorbă.  Când vede că pălinca e pe terminate, îşi ia inima-n dinţi şi se trage mai aproape de ardelean:
-Mă cheamă Tudor!
-Apăi, dacă te cheamă, du-te!

Măria dă divorţ de Ion. La proces judecătorul întreabă:
-De ce vrei, tu Mărie să te desparţi de Ion?
-Apăi domn' judecător, mi-s măritată cu el di trii ani şî încă nu m-nio făcut nemica!
-I-auzi Ioane! Cum vine asta?!
-Apăi, domn' judecător, n-am crezut că-i aşe mare graba...

Un ardelean şi un oltean merg cu trenul. De plictiseală, olteanul începe să cânte:
-Mă făcu mama oltean, măi...
La care ardeleanul împăciuitor:
-No, de-acuma treaba-i făcută. Iart-o!

Doi ardeleni tăiau cu beschia un obuz. Trece unul pe lângă ei şi se sperie:
- Bă, nărozâlor, vedeţ', băăă,  că ăla să esplodează!!!
- No, nu-i bai, că mai avem unu!

- Hai tu, Mărie-n şură!
- N'apăi nu viu, că-s precisă că sai pă mine!
- No, dară nu fi proastă, că nu-ţ fac nimica!
- Daa?! Ş-atuncea dă ce să mai viu?!

La Palatul Victoria se opreşte badea Gheorghe cu bicicleta. O pune liniştit lângă grilaj şi începe să caşte ochii prin jur.
Poliţistul:
-Bade, ia bicicleta de aici, că pe-aici trec miniştri...
-No, că nu-i nici un bai, că doară i-am pus lăcată!

- Măi, Avrămuţ, cumpăratu-ţi-ai maşină, ori ba?!
-Cumpărat, Păvale, cumpărat!
-Şâ dă care coloare îi?
-Apăi mă, Păvale, cum să-ţ' esplic io ţâie, văzut-ai tu ceriul cân' s-apune soarele?
-Văzut!
-Apăi coloarea îi  tot aşa, ni, numa' că-i verde...